Like a Woman

Se spune ca ochii sunt fereastra sufletului. Se spune ca atunci cand te uiti in ochii celuilalt poti vedea dincolo de ei, poti patrunde in profunzimea vorbelor sale si poti sa simti. Poti sa descoperi dincolo de sunetul pe care il emit corzile vocale si ceea ce auzi este lipsit de importanta pentru ca intelegi … intelegi atunci cand ochii mint! Oare asa este? Oare chiar poti sa privesti in ochii celuilalt si sa deschizi fereastra sufletului sau si sa intelegi cu adevarat daca cel care sta in fata ta si iti vorbeste chiar spune adevarul?!?

Am crezut cu tarie in teoria asta; inca mai cred, dar acum cred altfel decat inainte. Ceea ce am descoperit referitor la cele de mai sus este ca ochii sunt pregatiti sa-ti spuna doar daca creierul tau este pregatit sa inteleaga minciuna in adancimea si profunzimea ei. Daca nu esti pregatit sa vezi minciuna in ochii celuilalt poti sa te uiti si cu lupa si … degeaba. Corpul nostru este dotat cu niste sisteme de aparare atat de complexe ca sincer cred ca nu ne este dat sa vedem decat atunci cand suntem pregatiti sa putem duce. Dar momentul ala… momentul ala greu cand creierul tau iese din starea de hibernare si intra in starea de alerta si iti suna toti clopoteii de simti ca o iei razna este … este dat naibii. Oricat de pregatit crezi ca esti sa descoperi adevarul in privirea mincinoasa este doar o alta alterare a propriului tau adevar. Este echivalent cu momentul ala in care esti super pregatit pentru un examen, ai citit tot, ai memorat tot ce trebuia sa memorezi si te trezesti ca in ziua examenului iti pica o “problema” la care nici o formula si nici o teorie pe care o stii nu este in stare sa o rezolve. Ce faci? Abandonezi? Predai foaia goala si pleci picand examenul? Unii poate ca da… altii stiu ca au la dispozitie un timp – limitat ce-i drept – si in momentul ala realizeaza ca este o lupta pe care fie o castiga fie o pierd, dar lupta!

Cand privesti pentru prima oara cu ochii mintii tale in ochii interlocutorului tau si realizezi ca vorbele pe care le toarna fara noima sunt doar frimiturile de paine ale lui Hansel si ca in foarte scurt timp ele vor disparea si nu vei mai gasi niciodata drumul spre casa ci vei porni intr-o “aventura” pe care nici nu ti-ai dorit-o si nici nu ai cerut-o dar acum o ai….. STOP! Mintea ta isi da “shut-down”. Ai cateva momente in care efectiv nu poti sa gandesti… orice vei spune nu are logica pentru ca mintea este in stare de “hibernare”. Ce-i drept mintea ta a facut un efort maxim sa iti transmita ceea ce tu refuzai demult sa vezi; are tot dreptul sa se odihneasca. Cat timp mintea se odihneste te lasa pe tine sa faci tot felul de incercari; care mai de care mai proaste. Este ok! Ti-ai castigat in sfarsit dreptul de a fi un pic “naiv” rational. In timpul asta mintea se reface, asa ca nu dispera. Chiar daca in miezul problemei simti ca nu gasesti nicio cale de a iesi din ceata care te inconjoara, ai nevoie doar de timp. Mintea ta are nevoie de timp pentru a putea gandi din nou. Cand se va trezi, se va trezi cu adevarat nu doar cat sa te lase pe tine sa intelegi punctual niste chestii care nu au cap si coada. Momentul in care s-a trezit prima oara poti sa-l numesti “desteptare” cand se va activa a doua oara va veni cu ratiune, cu solutii si cu ceea ce astepti de mult timp: “closure”.

Unii psihilogi numesc perioada de “hibernare” a mintii ca fiind o  “perioada de doliu”. De ce? Zic ei ca ai nevoie de un ciclu de 12 luni ca sa poti depasi o “situatie”; dupa 12 luni nu se sterge nimic cu buretele, insa durerea este mai domolita, lucrurile devin mai clare; in rutina celor 12 luni ai suficient de mult timp sa analizezi exact ceea ce ti s-a intamplat si ceea ce vrei sa faci mai departe. Doar 12 luni…. pentru unii este “pieace of cake”, pentru altii un travaliu dureros, insa oricum ai simti aceasta “perioada de doliu” veste buna este ca trece dupa “doar” 12 luni.

Cel mai greu este sa astepti trecerea timpului, nu-i asa? Nenumarate intrebari si ipoteze apar in 12 luni, dar au si ele scopul lor. Dupa 12 luni de macinare, durere, nervi, greata, plans, …. Vine si ea: concluzia! Eh… acum este mult mai interesant: concluzia asta nu vine asa pur si simplu; ea este un cumul al tuturor situatilor, minciunilor, sacrificiilor, plasului, rasului, etc… este un total care rezulta dintr-o perioada de 12 luni. Practic ce este cel mai important este ceea ce se intampla in aceasta “perioada de doliu”. Ce a fost, a fost! Nimic si nimeni nu poate schimba trecutul, timpul nu se va da innapoi ca tu sa poti indrepta ceva ce s-a intamplat sau ce ai trait, deci nimic din ceea ce a fost nu va mai conta dupa cele 12 luni; mintea ta va analiza stric perioada in care a iesit “glontul pe teava” pana a atins tinta, deci DOAR 12 luni, nimic altceva!

Cand se va apropia sfarsitul perioadei de doliu va urma in alt moment de panica: Sunt pregatit sa trag o concluzie? Oare ceea ce cred ca este colcluzia mea este si ceea ce este bine pentru mine? Oare voi ajunge la rezolutia corecta pentru situatia in care sunt? Oare ceea ce ced ca sunt pregatit sa fac/sa zic este ceea ce cred cu adevarat ca imi va aduce fericirea? …. Vor fi mii si mii de “Oare”. Ar fi simplu daca ai avea un mic spiridus langa tine care sa-ti sopteasca ceea ce trebuie sa faci, nu-i asa? Dar nu, nu ai niciun spiridus, nu ai pe nimeni care sa-ti spuna ce sa faci si pe ce drum sa o iei. Esti singur dar… esti mult mai sigur pe tine decat crezi. Indiferent ce vei alege, vei alege tu cu tine si cu siguranta iti va fi muuult mai bine dupa ce vei verbaliza ceea ce cu certitudine ai gandit o buna bucata din drumul anevoios al “perioadei de doliu”.

Si da, ochii sunt fereastra sufletului, dar daca nu esti pregatit sa vezi dincolo de o privire mincinoasa, din varii motive, nu vei vedea niciodata in ochii mincinosi ceea ce trebuie sa vezi; vei vedea doar ceea ce te lasa ei sa vezi. Deschide-ti mintea ca sa poti sa privesti dincolo de banalitatiile cotidiene si de bulshit-urile pe care le inghiti zi de zi! Doar daca vrei sa vezi cu adevarat vei deschide ochii; pana atunci… somn usor in continuare!12 luni

 

xoxo

“May your choices reflect your hopes, not your fears!” N. Mandela

poza fb

Ma trezesc in fiecare dimineata si ma uit in oglinda zambind. Zambetul meu este motorul care-mi porneste inima si  imi activeaza creierul. Cu inima iubesc, cu ratiunea aleg ce si pe cine iubesc. Bine ai venit in lumea mea plina de zambete! Ia si tu unul si hai sa avem o zi minunata impreuna!

SuperMom la tine in inbox

Te tinem la curent cu cele mai noi articole, recomandari, tips & tricks pentru tine si familia ta!

Arhiva

July 2018
Mo Tu We Th Fr Sa Su
25 26 27 28 29 30 1
2 3 4 5 6 7 8
9 10 11 12 13 14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31 1 2 3 4 5